Cugetări...

                                                                 foto: pinterest

"N-am fost completă niciodată. Tot timpul mi-au lipsit, nu lucruri, ci persoane...
Mi-au intrat în suflet de-a lungul timpului oameni de-a valma.

Unii au intrat cu bocancii plini de noroi, fără sa contenească să lase urme adânci, unii mi-au rupt aripile lăsând doar scrum, unii au intrat plini de lumină, de iubire, unii s-au încăpățânat să rămână, unii au poposit o vreme, altii deloc…Au venit ca o furtună si mi-au ieșit în acelasi mod, luând la plecare și câte o parte din mine. După unii am suferit o vreme, alții m-au eliberat de poveri și după putini dintre ei, tânjesc și-acum...
Au fost oameni care mi-au schimbat cursul vieții, fără să creadă că sunt capabili s-o facă. Au fost oameni datorită cărora am cunoscut fericirea în toate formele ei. Au existat ființe care mi-au modelat sufletul și mi-au netezit cărarea. Unii au îmblânzit mica fiară pe care o înfățișam necontenit, doar cu un val de duioșie."
Unii mi-au oferit răsărituri. Au fost răsărituri ce nu au trecut de ziduri...Altii au oferit doar apusuri.

"Unii mi-au conturat traseul,  iar eu am rămas doar un simplu spectator.  Față de aceia mi-am ținut durerea ca pe o platoșă. M-am ascuns și nu ieșeam din mine decât rar...Devenisem prizonieră într-un trup firav, care visa continuu la eliberare." Ploi reci mi au prins in ochi cuminti…

 M-am pierdut mai de mult pe un drum mult prea lung, dorind cu ardoare să fac față  provocărilor,, să ofer necontenit tot ce este mai bun.  

Au rămas nopți fără vise, întrebări fără răspuns…
Dar tu…tu cum mai esti? Cine îți ascultă diseară șoaptele? Cine întreabă? Cine răspunde?