Christina

sursă imagine : www.shutterstock.com  Nu știu cum vă creșteau pe voi părinții și cât de permisivi erau, însă eu m-am simțit mereu ca într-o cușcă în casa părintească, cu preponderență în adolescență. Nu înțelegeam de ce mama nu îmi permitea sa stau mai mult în oraș. Întotdeauna trebuia să intru la oră fixă în casă. În clasa a 9-a, se “d ădea stingerea ” la ora 21:00. Vară de vară, forțam nota și îi spuneam sa îmi mai “adauge” jumătate de oră. Astfel am reușit în clasa a 12-a sa obțin permisiunea de a ieși in oraș până la ora 22:30. Nu mai târziu! Ce club? Ce discotecă? Nici nu se punea vorba. Până și în ziua de azi, la 28 de ani, dacă merg prin orașul natal singură pe străzi, mama îmi spune sa intru în casă la maxim 22:30 ( chiar dacă intre timp, au trecut aproape 10 ani). Mă amuză teribil   că sunt măritată, la casa mea și trebuie să intru la 22:30 în casa părintească, însă pentru liniștea ei, o ascult și acum. Evident, în acea vreme, eram motiv de satiră pentru colegii

                                                                 foto: pinterest "N-am fost completă niciodată. Tot timpul mi-au lipsit, nu lucruri, ci persoane... Mi-au intrat în suflet de-a lungul timpului oameni de-a valma. Unii au intrat cu bocancii plini de noroi, fără sa contenească să lase urme adânci, unii mi-au rupt aripile lăsând doar scrum, unii au intrat plini de lumină, de iubire, unii s-au încăpățânat să rămână, unii au poposit o vreme, altii deloc…Au venit ca o furtună si mi-au ieșit în acelasi mod, luând la plecare și câte o parte din mine. După unii am suferit o vreme, alții m-au eliberat de poveri și după putini dintre ei, tânjesc și-acum... Au fost oameni care mi-au schimbat cursul vieții, fără să creadă că sunt capabili s-o facă. Au fost oameni datorită cărora am cunoscut fericirea în toate formele ei. Au existat ființe care mi-au modelat sufletul și mi-au netezit cărarea. Unii au îmblânzit mica fiară pe care o înfățișam necontenit, doar cu un val d