Te-am iertat!
Te-am iertat…dar ușa va rămâne închisă pentru tine întotdeauna. Tu ai ales să închizi ușa în urma ta fără să ne acorzi vreo șansă, nici mie, nici mamei. Au trecut 24 de ani de atunci, dar țin minte totul de parcă ar fi fost ieri...Țin minte gălăgia si durerea produsă, plânsetul mamei, valiza mare de piele maro cu catarame mari si grele pe care o țineai în mână în pragul casei, ultima mângâiere și prima mea minciună spusă bunicii. Am rugat-o să mă legene pentru ca mi-era somn, dar eram mai trează ca niciodată. Mi-era frică, foarte mare frică. Mi-era frică de copilul care va rămâne cu un părinte, mi-era frică de faptul că nu îmi voi putea alina mama, mi-era frică de tot ce avea sa vină. Cine mai avea sa se uite cu mine la filmul “ Veronica”? Nu mai eram fetița tatei din acel moment... Mama a știut să fie si mamă și tată și acum, devenind adult, realizez câtă putere a putut să aibă, cât a scrâșnit dinții probabil în momentele grele, dar știi? mie-mi zâmb