Scrisoare pentru tine, Mițică!

     Nu scriu prea des, dar atunci când o fac, îmi aștern toate emoțiile și tot ceea ce îmi doresc să exprim asemenea unei destăinuiri în jurnal.

Am tot amânat momentul acesta: să scriu iar. Parcă am presimțit. Acum câteva luni, îmi doream să povestesc viața ta sau să astern toate gândurile pe care le am cât încă ești  lângă mine. Să nu vorbesc la trecut, să vorbesc în prezent despre tine. Nu am facut-o.  Încă încerc să înțeleg de ce…

Acum îmi doresc și simt nevoia să scriu. Nu să te jelesc, ci să te readuc. Nu să plâng, ci să te onorez. Nu cu regret, ci cu bucurie ca mi-ai fost.

Se apropie Crăciunul aici pe pământ, dar și în cer. Acum 40 de zile, mi-ai devenit înger. Încă neg acest lucru și încă aștept o minune de Crăciun. Aștept să reapari în pragul ușii sprijinindu-te în baston, să te pot îmbrățișa iar, să mă cerți că nu am șosete în picioare, că mă neglijez sau că mănânc prea multe dulciuri.

 Încă aștept să te sun să îți reamintesc să îți iei pastilele, să îți spun că durerile la bâtrânețe sunt absolut normale și să te dojenesc că uneori gândurile tale nu sunt conforme cu realitatea noastră.

Unde îmi ești?

Să știi că eu aici te caut în privirea bătrânilor de pe stradă, în părul cărunt  al acestora, în apelurile din telefon.

Vine Crăciunul, Mițică! Cum se simte acolo sus în cer?

 Aici pe pământ se simte miros de cozonac și sarmale. Ne umplem casa de lumini și miros de Crăciun, dar avem sufletele pustiite de dor. Ne lipsești mult în fiecare zi, dar mai ales acum în pragul sărbătorilor.

Alteori, îmi umplu sufletul de speranță că ești într-un loc mai bun, ca l-ai reîntâlnit pe Tătăița, că îmi vei pune tu o vorba bună și îmi veti îndeplini amândoi cel mai mare vis.

Îți mulțumesc Mițică pt tot ce mi-ai fost. Știi cum a arătat iubirea pe care mi-ai purtat-o? Știi cum am perceput-o?

A nopți pierdute să nu mai am febră în care plângeai alături de mine pentru că îmi era rău.

A dimineți pline în care te transformai în alarma mea să mă duci la școală, să îmi faci pachețelul, să îmi dai un bănuț în buzunar. 8 ani ai fost zilnic companierul de drum spre școală. Iar eu abia așteptam weekendurile să te însoțesc la piață, să cărăm împreună tot ce cumpărai, să mă resfeți cu gogoașa cu ciocolată sau înghețata de la colțul pieței.

Iubirea pentru mine te-a transformat în profesorul care facea exerciții de matematică alăturea-mi, a omul dur care era la cârma navei din care făceam toți parte, a omul blând care întotdeauna ne ierta, indiferent cât îți  greșeam.

A bucătăreasa care făcea cele mai gustoase preparate chiar și atunci când zahărul sau sarea nu erau suficiente. Cu tine am amintirile cele mai frumoase din bucătărie: gogoșile calde presărate cu zahăr pe care le înfulecam până mi se apleca, fursecurile pe care le făceam împreuna de Crăciun, bulionul interminabil din timpul verii, salata de boeuf la care cooperam, cozonacii mari, pufoși si plini ochi de nucă așa cum îmi plăceau mie. În fiecare an, de sărbători fac prăjituri si cozonac Mițică. Știi de ce? Ca să semene fiecare sărbătoare cu cele de demult.

Iubirea pentru mine și Mihai te îndruma să ieși afară, să ne dai de mâncare de față cu toți ceilalți copii. Păi puteai altfel să ne prinzi la masă?

Ai fost omul care ne-a dus la gară să vedem trenurile, să trecem pasarela, să auzim locomotivele

Iubirea pentru mine te-a făcut să nu ma cerți nici măcar o dată când am pierdut bani, când am spart lucruri, când am stricat.

Daaaar, să nu vorbim de note!  Să mă fi ferit Bunuțu să vin cu 8 acasă. Păi mai aveam liniște cu tine? Ai fost o terorista 😊, dar multumită ție am ajuns femeia de astăzi. Tu m-ai crescut și m-ai iubit, m-ai certat și m-ai iubit,

 Iubirea a arătat a casă plină de jucării, de chiote de bucurie;

A permisivitate, responsabilitate, grijă, lacrimi.

A duminici la biserică, a uși deschise colindătorilor, a oameni de zăpadă cu oala din bucătărie pe post de pălărie, morcovul din frigider în loc de nas, mătura din colț pe post de mâna și nasturii negri de la masina de cusut a Tătăiței.

De la tine am învătat să mă rog, să am încredere în Dumnezeu, să merg la liturghie, să țin posturile. Tu m-ai învățat să cred în El, să am credință!

Nu voi uita vreodată cât ai plâns când am plecat la facultate. Mi-ai spus că îmi vei plăti facultatea particulară numai să rămân acasă. Dar visele mele erau mult mai mari.

Nu voi uita vreodată privirea ta de fiecare dată când plecam spre București. Trenul se îndepărta din gară, iar tu îmi făceai cu mâna mult timp după ce acesta pleca din stație.

Aș scrie rânduri de mulțumire și aș scrie pagini în care să îți cer iertare pentru tot,pentru toate greșelile mele, dar știu că de acolo de sus îmi zâmbești pentru că știi tot ce simt și m-ai iertat de mult.

Nădăjnuiesc că îți va fi bine de acum înainte, că nu vei mai avea vreo durere, că v-ați reunit și sufletul îți va fi împăcat.

E plin azi cerul de bunătate, de frumusețe, de îngeri!

Să ne iubești în continuare, Mițică! Noi aici TE VOM IUBI MEREU, te vom pomeni și onora amintirea. Ne vom ruga să vă fie bine!

Până când ne vom revedea...