Finding your perfect match is just luck. Keeping is...merit!

“Aştepta ceva care ar putea da un sens vieţii; Aştepta asa cum aştepţi când se pune o întrebare şi se aşteaptă ca cineva să răspundă, dar nu s-a pus întrebarea cuvenită sau nu i s-a adresat persoanei cuvenite şi răspunsul se lasă aşteptat. Oare totul rămâne încremenit pentru că întârzie răspunsul? Nici vorbă, totul merge înainte... “(Tennessee Williams, Orfeu în Infern)

Căuta ceva ce ar fi putut da sens vieţii ei, căuta acel ceva după care tânjea, fără de care nu ar fi fost împlinită, nu ar fi fost pe deplin fericită, completă. Căuta persoana, răspunsuri, stări pe care voia să le retrăiască.
Când l-a văzut pentru prima dată, nu era convinsă de faptul că ar fi momentul oportun pentru o nouă poveste, nu îşi dorea noi începuturi şi nici o altă dezamăgire.
El a apărut într-un moment greu, incert în viziunea ei. A apărut cu zâmbete, cu vise mari, cu implicare, răbdare, cu dorinţa de a alina, de a vindeca, de a iubi şi de a rămâne. Se încăpăţâna să rămână. Pentru că ştia că ea poate oferi mai mult decât arăta în acel moment. Dincolo de tristeţea din ochii ei, el a putut vedea licărirea pe care aceasta o credea pierdută. Îi păsa doar de prezentul alături de ea şi de posibilul viitor, de nimic altceva. Aşa a început povestea lor de iubire.

             Dragostea nu a fost niciodată uşoară. Oricine poate să se arunce în braţele unei posibile iubiri, dar pentru a rămâne acolo, e nevoie de mult mai mult. E nevoie de înţelegere, de completare, de dragoste, de implicare, de iertare. Nu este un drum lin, dar merită tot efortul.
             Dragostea o aşteaptă după o zi obositoare la muncă, cu o îmbraţişare lungă, o vorbă bună şi un sfat.
            Dragostea o sprijină şi încurajează, când ea nu are puterea să vadă partea plină a paharului, când crede că mai are puţin şi se prăbuşeşte. Îi şterge lacrimile şi îi oferă umărul pe care să plângă, o îmbărbătează şi e acolo lângă ea şi a doua zi.
            Dragostea i se citeşte în ochii lui mereu zâmbitori şi blânzi. Acea privire care şi serios fiind, tot îi zâmbeşte. Aceasta nu îşi aminteşte să fi cunoscut o persoană în a cărei privire să întâlnească atâta bunătate vreodată.
          Dragostea merge alături de ea să cutreiere parcurile, aleele, chiar dacă vine obosit după o zi întreagă la serviciu. Ştie că asta o face mai linistită, mai fericită, iar fericirea ei este şi a lui.
         O ajută la treburile casnice, pentru că este căminul pe care îl împărtăşesc împreună şi nu lasă tot greul asupra ei. O ajută să evolueze, să fie întotdeauna o variantă mai bună a sa, pentru că ştie că asta este important pentru ea. Nu consideră vreodată că evoluţia sa ca persoană ar periclita relaţia dintre ei.
         Dragostea se ridică de la masă şi dansează toată noaptea alături de ea, ca şi cum nimeni altcineva în jur nu ar exista. Nu se ruşinează de asta vreodată, pentru că şi bărbaţii dansează şi o fac atât de bine.
          Dragostea nu este geloasă; oferă încredere pentru că niciodată îngrădirea libertăţii cuiva sau suspiciunea nu a adus fericire.
          Dragostea o urmează oriunde ar vrea să meargă: la mare, pentru că ştie că nimic nu o face mai fericită decât sunetul valurilor care se lovesc de ţărm, albastrul infinit din depărtare sau nisipul fin, ud sub tălpile înfierbântate; la munte, pentru că ştie că acolo copilul din ea zburdă prin zăpadă, pe pârtie, pentru că o regăseşte iar şi iar, pentru că momentele în doi sunt de neegalat.
          Dragostea îi cedează jumătatea lui din prăjitură, o surprinde cu o floare, o invitaţie la film, la teatru sau la cină.
          Dragostea este acolo oricând…pentru că nimic nu este mai frumos pe lume decât să găsim un om în sufletul căruia putem aşeza secretele inimii noastre...în care să avem încredere, un om care alungă supărarea sufletului nostru, un om a cărui simplă prezenţă este suficientă să fim foarte fericiţi.